Poezie
Non sequitur
1 min lectură·
Mediu
Apari ca o himeră și-apoi dispari ca fumul,
O ceață albăstruie pe tâmple mă presează
Dintr-o fotografie cu zimți inspir parfumul
Unor trăiri din vremuri ce azi puțin contează.
Mi-alunecă în poală, spășit, un semn de carte
Și nu îmi mai stă gândul la ce citesc deloc.
Dacă tu ești departe, dacă eu sunt departe
Atunci s-ar presupune c-am fi-n același loc?
De tu, cu perna-n brațe aștepți zori mai senine,
Dacă privind la stele am și-eu același țel,
Cum gândurile noastre converg spre-același bine
Să-nsemne oare, asta, că noi gândim la fel?
Dacă iubesc eu Marea, cu luna oglindită
La fel și tu iubind-o, cu nopțile-i blajine,
Să las să-mi încolțească un gând, ca o ispită,
Că poate asta-nseamnă că mă iubești pe mine?
Dacă eu sunt aicea, dacă tu ești acolo
O punte Einstein - Rosen nicicând nu ne-ar uni,
De-aș fi pribeag prin lume, mai rău ca Marco Polo,
Non sequitur, iubito, oricum nu te-aș găsi.
001.010
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dobrica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 159
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dobrica. “Non sequitur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/14160586/non-sequiturComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.