Poezie

Ce vremuri...

2 min lectură·3 noiembrie 2021

Mediu

Ce vremuri, când prosperă numai cioclii

Iar dricul e la rang de limuzină,

Căci moarte e în jur cât vezi cu ochii

Și rațiunea e în carantină.

Ce vremuri, prea lipsite de răbdare,

Când nimenea pe nimeni nu ascultă,

Când evidența pare-o impudoare

Și orice argument e o insultă.

Ce vremuri pline de ostilitate

Și îmbibate cu declin moral,

Când egoismul pare că se zbate

Să iasă-n față, cinic ideal,

Ce vremuri mai trăim și noi, ca proștii

Captivi între orgolii mici, prea mici

Și-i condamnăm și pe copiii noștri

La libertate-n ham și-atenți la bici.

Ce vremuri crude-ajunseră să fie

Ne pleacă zilnic sute de bunici

Iar noi, stupid, negăm cu frenezie

Chiar boala care ni i-a luat de-aici.

Ce vremuri să mai fie-aceste vremuri

Și cât ne mai suportă, oare cât?

Căci ești viteaz până când simți cum tremuri

C-un tub pe față și c-un nod în gât.

Ce vremuri, Doamne, cât să mai dureze

Acest coșmar de noi făcut real,

Cu morții morți și vii-n paranteze

Sperând că-i liber patul de spital?

Ce vremuri, care ne tot râd în față,

Văzându-ne și proști, dar și făloși

Căci am uitat că important în viață

E să fim noi și-ai noștri sănătoși.

001.037

Daniel Dobrica. “Ce vremuri....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/14158874/ce-vremuri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.