Poezie

Noaptea, cu gândul la tine

1 min lectură·27 august 2021

Mediu

Când ceasul bate miezul nopții

Iar eu spre cer încă privesc,

Nu-i pentru că-s în voia sorții

Lăsat, ci fiindcă te iubesc.

Eu mi-am amanetat și somnul

Și-n capul meu, încă mă mint,

Mi-am pus pe silent telefonul

S-aud mai bine cum te simt.

Pe boltă nu-s atâtea stele

Precum demult, copil fiind,

Trageam cu praștia în ele

Și-ntindeam mâna să le prind.

M-aș fi rugat chiar și de Lună

La fel dac-ar mai străluci,

Lumină-n calea mea să pună

Când bezna mă va-ncercui.

Căci nu-i ușor drumul spre tine

Mai ales noaptea când îl calc,

Plătind cu-o inimă-n ruine

Și-un vis ce-l plâng la catafalc.

Nici Fericirii nu-i mai pasă

Dacă trăiesc sau dacă mor

M-a părăsit, plecând de-acasă

C-un alt, mai vrednic, muritor.

Nu dorm și simt zvâcnind în mine

Un nu știu ce, un nu știu cum

Și noaptea cu gândul la tine,

Mă arde și mă face scrum.

00960

Daniel Dobrica. “Noaptea, cu gândul la tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/14157662/noaptea-cu-gandul-la-tine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.