Poezie

Sufletul

1 min lectură·25 noiembrie 2018

Mediu

Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată,

Este ca o floare care nu a fost nicicând udată.

E un pom ce-oferă roade cu un gust dumnezeiesc,

Dar care nu sunt culese și-n uitare putrezesc.

Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată

E ca o pășune verde, de gândaci contaminată

Nu hrănește și n-adapă decât hâdul parazit,

Cam acesta e tabloul unui suflet neiubit.

Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată,

Greu rămâne cald și vesel într-o lume necurată.

Se căznește, și se-ncruntă, și se-nvolbură un pic

Ca să afle-apoi că, singur, nu poate schimba nimic.

Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată,

Este ca o brigantină pe o mare agitată

Când speranțele-s pierdute și când totul pare mort,

Doar vântul cald al credinței o aduce-ntreagă-n port.

Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată

E un suflet cu o boală care greu va fi tratată

Nu-s remedii, nu-s pastile, nu se poate opera,

Nu-s transplanturi, doar alt suflet îl mai poate vindeca.

001.428

Daniel Dobrica. “Sufletul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/14133635/sufletul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.