Poezie

Zeița cu ochi verzi

1 min lectură·15 septembrie 2017

Mediu

Din spuma mării ridicată,

Așa frumoasă te-ai ivit,

Că însăși Venus resemnată

În fața ta s-a prăbușit!

Părea atât de furioasă,

Frustrată chiar când se gândi

C-aşa ca tine de frumoasă

Ea niciodată nu va fi.

De-atunci, cu-evlavie și frică,

Enoriași câți nu visezi,

Altar din flori de crin ridică

Pentru zeița cu ochi verzi.

Iar eu mă tot gândesc la tine

Și mă tot mir cum îndrăznesc

Așa, un muritor ca mine,

De tine să mă-ndrăgostesc.

Biet Ixion, pe a iubirii

Încinsă roată ferecat,

Cu șerpii reci ai amăgirii,

Veninul, lent administrat.

Sunt și-un Sisif în devenire

Și am chiar propriul meu Tartar,

Căci să câștig a ta iubire

E tot o muncă în zadar.

Poate pedeapsa-i excesivă,

Dar chiar și-aşa, ce poți să pierzi?

Decât o inimă naivă,

Iubind zeița cu ochi verzi.

001.796

Daniel Dobrica. “Zeița cu ochi verzi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/14113223/zeita-cu-ochi-verzi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.