Poezie
Când mă ții de mână
1 min lectură·
Mediu
Mă ţii de mână... Iubito, îmi e suficient,
Fiindcă-ţi zăresc privirea ce-mi dă atâta viaţă.
Ştiu că vei fi acolo, cu mine, permanent,
Când o să-mi fie frică să fac un pas în faţă.
Mă ţii de mână... Iubito, de-ai şti ce viu mă simt!
Când îmi zâmbeşti, ştiu sigur că răul e departe,
De-acum ştiu, va fi altfel, trăirile nu mint,
Îţi pot citi în suflet, precum citesc o carte.
Mă ţii de mână... Şi-n mine ard torţe de curaj,
Plonjez în nemurire cu capul înainte,
Mă las de bunăvoie învins de-acest miraj,
Ce n-am să-l pot vreodată descrie în cuvinte.
Când tu mă ţii de mână, dispare orice nor
Şi timpul se opreşte să-ţi simtă-n nări parfumul.
Când tu mă ţii de mână, mă simt nemuritor.
Ţine-mă strâns, iubito... şi nu îmi mai da drumul.
001.607
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dobrica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dobrica. “Când mă ții de mână.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-dobrica/poezie/13967589/cand-ma-tii-de-manaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.