Număr, numărătoare, numerar.

Par, impar, neutru sau propriu luându-mă după aparențe. Timp continuu sau reflexia lui multiplicată la nesfârșit. Gândurile împărțite ale unei singure persoane traversând secolele. Chiar și numerologia poate eșua lamentabil sau naufragia într-o declinare insignifiantă, dar liniaritatea este o cauză a simplității, motiv pentru care prefer să perpetuez amintirea singularului aflat în nemișcarea unui sistem lichid. Staticul aparține ochiului rezervat. Realitatea este foarte puțin diferită. Destinul crucificat al maimuței, epuizându-se într-un moment inoportun al evoluției, a demonstrat lipsa acută a lucidității într-o traiectorie aleasă ca o deplinătate așa-zis transparentă a ființei umane. Neadevărul care a venit ulterior să demonstreze o posteritate îmbrăcată în roșu, a conferit o altă conotație suliței și, în mod direct omului care își abandonează conștient rațiunea în momentele cele mai concrete ale propriei existențe. De altfel, nici nu prezintă o importanță foarte mare acest adevăr explicat dexologic, deoarece locul definițiilor nu poate supune la vot, plus de asta, momentul unde ar trebui să se oprească rațiunea și să înceapă iureșul sabiei nu s-a concretizat niciodată. Fiind cercuali și predestinați să se alunge unul din personalitatea celuilalt, lucidiștii nu își pot ascunde adevărata fire de restul necorespunzător al ființelor cu o brumă de discernământ. Aparțin unei specii care și-a titularizat violența în milioane de ani, iar devalorizarea crimei nu reprezintă o parte din contemporaneitate. S-a destrămat în timp. Și-a epuizat substanța care face diferența dintre concret și concis, deconstruindu-și naiv propria nativitate. Și, cum absurdul se poate prescrie urmându-l firul unei gândiri refrigerate, nu mai este nimic de spus. Pentru că adevărata poezie este însăși natura umană. Inconstantă și inconștientă de fiecare dată când încearcă să-și decelereze conștiința dintr-un fix propriu, într-un mobil perpetuu. Orice suprafață care pierde adeziune înaintea mișcătorului este condamnată la pieire. Orice dezvirginare înseamnă începutul tuturor durerilor de mai târziu, când fututul se descompune până la simplitatea unui alt schimb de fluide.“