Poezie
cu evantaie imense vânturau liniștea din obrazul stăpânei
1 min lectură·
Mediu
șuierătoarele guri adunate la picioarele ei să implore apusul
când orice supus decent pleacă
să își schimbe pielea
și cine ar fi crezut că sufletul meu poate să fie evacuat din sala de spectacole
unde stăpâna modela ieșiri și ferestre din plastilină
consuma lătratul nostru până la măduva
apoi curgea și ea
afară
băi frate și era abia la începutul grandios al unei săptămâni de jucărie
iar amintirile mele care împliniseră deja un sfert de secol
stăteau înghesuite claie peste grămadă
în centrul colii
urlându-și libertatea în cascadă
și în televizoarele cu ecranele sparte de viitură
unde numai stăpâna
era singura frumusețe ghinionistă
prin care nu trecea absolut nimeni
să locuiască
001.114
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “cu evantaie imense vânturau liniștea din obrazul stăpânei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14093787/cu-evantaie-imense-vanturau-linistea-din-obrazul-stapaneiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.