Poezie
nu lumina care ți se rostogolește prin gură
1 min lectură·
Mediu
și animalul de companie în carnea căruia ai coborât scări
să cunoști atât de vizitatele subterane
sunt cele mai în măsură să mă afle
cum sunt
aici nu vei înțelege mare lucru
pentru că întunericul este la ordinea zilei
eu sunt un sclav al zilei
chiar și ziua este o docilă a zilei
și din cauza asta totul se înmulțește substanțial cu nimicul
până când redevine aceeași linie pseudo-transparentă dintre
normalitatea mea și anormalitatea animalului în care
ți-ai rătăcit toate posibilitățile de a evada cumva
nu-ul meu este un fel de castel absurd
construit din supraviețuri și încăperi goale
din crâșme și pahare sparte
din oameni mari și oameni mici care
fiecare în felul lor de obiecte sau ființe
te locuiesc într-un mod sau altul cu mult pe sub mână
dar nu te lua nici după aceste mărturisiri adunate și expuse în vitrină
ca niște dulciuri supuse greșelii
ochii mei sunt ferestrele mele
parterul meu sunt pașii tăi
din ce în ce mai îngrozitori
din ce în ce mai puțini
auzindu-se
00990
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “nu lumina care ți se rostogolește prin gură.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14084867/nu-lumina-care-ti-se-rostogoleste-prin-guraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.