[în numele ei am aruncat piatra]

și am vazut lumina cum s-a rupt în bucăți

la picioarele mesei

am văzut cai de lemn în libertate și sete

multă sete am văzut cum umblă

în paharele goale

mi-am atins vârful degetelor cu o privire de lup

care nu și-a cunoscut niciodată

lanțul în suflet

și am urlat cu gura unui alt om

să se facă un munte de sticle înaintea tuturor lucrurilor

care au fost oameni cândva

să ne bem mințile până la sfârșitul rotund al mesei

să ne transformăm mâinile în arme de distrugere în masă

războaie mondiale să se ascundă în sufletele noastre mecanice

pentru că ale noastre sunt drumurile fără întoarcere

ale noastre sunt cele nouă porți

de la capătul lumii!

Cine dracu e ăsta?

Un sfârșit domnule!

Și ce caută aici?

Ce caută toți sfârșiții la un moment dat.

Programează-l pentru mâine dimineață la ora 9. Astăzi s-au ocupat toate locurile de cerșit. Și până diseară mai avem și alți oameni de umblat.

Bine domnule îi transmit!

Ce?

Să moară mai puțin până mâine dimineață!