Poezie
[atâta timp am lăsat de la noi încât cerul]
1 min lectură·
Mediu
parcă înnebunise de tot
la sfârșitul proptit fără nicio speranță
într-o propoziție inoxidabilă
anume aleasă
să nu exprime nimic atunci când o atingi razant
cu vârful ruginit al degetului
plus de asta există momente când
pământul ne admiră cum numărăm
țipetele copiilor dezgropați din burțile mamelor
și atât de repede se întâmplă giulgiul de mai târziu
încât niciun zeu nu ne mai poate salva
din căderile noastre
oarbe
din cauza asta am ales să colind foarte aproape de rămășițele ierbii
să-mi pregătesc ochii de nebunie
picioarele să-mi devină tot mai neclare
până când încep să curgă timid
pe sub beznă
013.476
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[atâta timp am lăsat de la noi încât cerul].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14076022/atata-timp-am-lasat-de-la-noi-incat-cerulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GVGVGabriela-Dorina Vălean✓aș cita întreg textul. încă unul pe care îl așez în paginile cu: cei care vorbesc pentru mine. mai departe, șiroaie de tăceri.
0