Poezie
[câinele se răstea la mine de fiecare dată când]
1 min lectură·
Mediu
atenția mea distributivă se întorcea odată cu țigara de foi
pe care de altfel o rotunjeam în fiecare seară
până când dispunea de o formă perfect concentrică
între buze
(tigările așa se fumează
mi-a spus odinioară un prieten
cu o luciditate uriașă în jurul ochilor)
era sau este vineri
nu contează foarte mult
degetele mele s-au îngălbenit de foame în spatele degetelor ei subțiri
care băteau în masă linia melodică a unei piese de anul trecut
când fericirea noastră alerga dezbrăcată pe stradă
dar câinele se răstea la mine tot mai insistent
tot mai viu
hei fraiere:
privește-mă cum tac cu ochii deschiși
hrănește-mă și pe mine din luciditatea prietenului tău până când
fericirea asta de care tot vorbești
o să mă urmărească
ca o moarte
00999
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[câinele se răstea la mine de fiecare dată când].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14071862/cainele-se-rastea-la-mine-de-fiecare-data-candComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.