Poezie
[când își deschidea prudentă nasturii rochiei]
1 min lectură·
Mediu
toată lumea închidea ochii
ca și cum prăbușirea acelui obiect de îmbrăcăminte
prevestea o întreagă catastrofă
ca și când lovitura rochiei de pământ
ar fi destrămat certitudinea ecoului comun de mai târziu
când vulgaritatea nu mai desfigurează
mințile calvine
dezbracă-te de tot răul ăsta frumos
care te privește cu o poftă de nedescris
dezbracă-te și dăruiește-ne și nouă
puțin câte puțin
din sălbăticia pielii tale
și s-a dezbrăcat de semne până îi puteam vedea sângele curgând prin vene
și i-am privit pielea înroșindu-se
sub asediul cuvintelor mele
după care i-am smuls banii de pe pleoape
și am plecat să beau o bere
001.068
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[când își deschidea prudentă nasturii rochiei].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14070493/cand-isi-deschidea-prudenta-nasturii-rochieiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.