Poezie
[giulgiul care îmi acoperea fața]
1 min lectură·
Mediu
cu o umezeală de nedescris
și-a sprijinit așteptările într-un picior de lemn
de parcă numai aici ar fi avut cel mai acut
sentiment de siguranță
trăiam în același lucru unde
câinele și-a vegheat stăpânul până la moarte
de ce eu?
de ce eu trebuie să strâng sufletele muribunzilor?
tu ai primit hotărâre judecătorească
tu aduni resturile de la înmormântare!
și dacă refuz?
te vom preschimba în piatra care
lovește apropierea câinilor fără stăpân
să vină femeia care zâmbește!
chiar și zâmbetul ei costă
atunci eliberați câinele din mine și
priviți-vă fețele în ochiul meu lucios
ascultați-vă lătratul neputincios
moartea dincolo de moarte
ascultați
ce liniște înseamnă lucrul unde
locuiesc
001.201
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[giulgiul care îmi acoperea fața].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14063247/giulgiul-care-imi-acoperea-fataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.