Poezie
[mă las de oamenii pradă atunci când]
1 min lectură·
Mediu
iremediabil și înapoi sunt
cel mai îndrăzneț roșu care a curs vreodată
din venele doamnei
(sunt ora care latră în limba 12)
până când să mai suportăm javrele care supraviețuiesc
între etaje
unde să le mai îndurăm mirosul existențial
când noi
suntem cele mai frumoase cifre
de aruncat pe jos
oameni de vânat la bătrânețe doamne
oameni de îmbătrânit
dumnezei din fier forjat obligați să privească
zâmbetul atârnat în gura fiarei
cu picioarele îndepărtate lucid din
calea înaltului viol domnesc
îngeri și lanțuri îmblânzesc lătratul
oamenilor câini
001.316
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[mă las de oamenii pradă atunci când].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14062170/ma-las-de-oamenii-prada-atunci-candComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.