Poezie
[Ondina și-a aruncat mai întâi zâmbetul în pământ]
1 min lectură·
Mediu
au urmat mâinile
lutul
copilul dintr-o singură propoziție
și nașterea mea câteva străzi mai târziu
spaima ei încă se zvârcolea în sufletul peștelui
mă mângâia pe creștet și plângea
din camerele goale înspre după-amiază
din bezna celulei către ochiul drept
amintire după amintirea șarpelui care a coborât din copac
să se întâmple om
după ce ne-am făcut lumină în gânduri
(sorbeam tăcerea din aceeași gură)
numai carnea ne aluneca rigid de pe oase
ca un suspin
muribund
001.142
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[Ondina și-a aruncat mai întâi zâmbetul în pământ].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14058542/ondina-si-a-aruncat-mai-intai-zambetul-in-pamantComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.