Poezie
[nu mă las continuat în necunoștință de cauză]
1 min lectură·
Mediu
sunt un șarpe tânăr
împart mușcături proaspete
din când în când
visez cum dansezi goală în umbra destrămată a peretelui
pe stradă oamenii cerșesc speranță
salvările nepăsătoare trec dincolo de astăzi
și de mâinile lor
oboseala plutește în aerul expirat
vânzătoarele de cuvinte transpiră la capătul bulevardelor
luminile curg electric din promisiune în promisiune
tu dansezi și mai destrămată în umbra peretelui
goală și a nimănui
frumoasă și mecanică până în măduva gândurilor
ți-am cumpărat un cimitir pentru inimi zdrobite
o pauză de sex sălbatic se auzea din spatele biciuit
al unei minți adulte
cofetăresele se dezbrăcau cu viitorul înainte
întârziau de fericire în sufletul meu
își îmblânzeau cuminți ambițiile
urcau și coborau scările în același ochi îngrijorat
rămas intact în mijlocul frunții
în sufletul meu
gropile se aud tot mai clar
șarpele a îmbătrânit sub greutatea mușcăturilor
cofetăresele se lasă iubite într-un asfalt indirect
numai tu
îmi dansezi de frumusețe
din când în când
001052
0