[Nu am niciun interes referitor la mâna care a ucis vehement o altă mână]

Spălatul este botezul unei crime descoperite mult prea târziu și din acest motiv îmi rezerv dreptul să nu fiu intact niciodată. Prăbușirile abrupte sunt cele mai frumoase scene de dragoste. Au cei mai mulți pași atunci când sunt rememorate cu privirea. Se explică întretăiat.

Este momentul în care simt în mine urcări și arbori. Frunze și alunecări proaspete. Fraze care au descoperit lumina ochiului. Nopți de opt ori rostogolindu-se în libertatea unei singure ore. Mâinile aduse la îngropare purtând încă urmele vechilor îmbrățișări.

Ar trebui să construiesc un alt monolog cu plete. Să-mi fie înțelese rănile deschise în privire. La modul acesta nimeni nu o să se mai îmbolnăvească de umbră. Își vor strânge în brațe hemoragiile până la zâmbet.

Apoi se ridică în cor.

Să umble!

Pentru că așa este cel mai corect.

Așa.