Poezie

[m-am dezvățat]

1 min lectură·27 iulie 2014

Mediu

traversez cu degetele goale intersecțiile

strâng în inimă rezervațiile de oameni și culoare

învăț scrisul pe asfaltul proaspăt turnat în vene

tac în dintele de lapte

pentru că sunt și nu sunt construit

dintr-o singură bucată

în fiecare toamnă accept nebunia automobilului

de a mă conduce în urma celorlalti absenți

care se tăvălesc sub agonia cearceafului

fumez electronic și te întreb ce se întâmplă cu noi aștia supraviețuitorii

în momentul când pacea va lua sfârșit

când gura se întoarce dezlegată împotriva noastră

și latră necondiționat

înjurături de tată

probabil te vor găsi de tot

mi-ai răspuns dintr-un ochi pe jumătate deschis

dar atât de multă apă o să îți acopere tâmpla

încât

nu vor înțelege niciodată ce ocean și-a permis să facă asta

poate că ai dreptate

de fiecare dată când tu ești vineri

nimeni nu te întreabă nimic

ca să fie veșnici

oamenii ascund ideile în clădiri inventate

pentru că întotdeauna kitchurile ascund perfecțiunea

acolo unde lipsa nu este un cuvânt

ci o despărțire

în alb

001.049

Daniel Dăian. “[m-am dezvățat].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14053503/m-am-dezvatat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.