Poezie
[nu apuc nici bătrânețea mea nici îngroparea altora]
1 min lectură·
Mediu
este un pur și simplu
nu un laitmotiv
nu simbolizez mai mult decât ofer
strălucirea mea este datorată repetatelor înjurături atomice
la care am fost racordat din copilăria profesionistă a celorlalți
gândesc mecanic datorită celor trei sute de rotițe
închise direct în unitatea de învățare
iubesc pe litere
atunci când este cazul numărătorilor inverse
mă îmbrac în animale de noapte când cutreier sfârșitul filmului
sunt de o culoare înfiorătoare în timpul războaielor de cucerire
din palmele mele
au luat naștere blocurile turn și disecțiile care au urmat
cutremurelor de pământ
din oasele mele au construit moartea unei femei virgine
au mărșăluit în coruri
prin frumusețea lipsită de viață
au strigat imnuri
au recitat măceluri de altădată
cu un singur ochi
din foamea mea au împărțit săracilor
apoi au tăcut nebunește în piciorul drept
au adunat șuruburile putrezite
al doilea ochi era obligat să privească
012.193
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[nu apuc nici bătrânețea mea nici îngroparea altora].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14049073/nu-apuc-nici-batranetea-mea-nici-ingroparea-altoraComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
numai bine!
valentin ionut