Poezie
[și nici măcar nu se hrănise suficient din fuga mea]
1 min lectură·
Mediu
se clătina de-a lungul neconstruit al unui arbore
întrebându-se
de unde până unde se întinde
un cuvânt de dragoste
însă cât de mult poți să cauți libertatea într-o pungă de plastic
cât de adânc te poți ascunde în suprafața unei oglinzi
fără să nu îți aduci aminte
chipurile desfigurate înainte de căutare
și pungile biodegradabile în care se aruncă pisicile după cele nouă vieți
probabil că totul se rezumă la disprețul celui care taie în carne vie
cu o sabie de lemn
mâinile descălțate de sinceritate înaintea crimei
și câmpurile lăsate să se reculeagă
în pustiu
cel mai greu mi-a fost
după ce am memorat ridurile tatălui meu
uitate în palma stângă
ca o amintire
dintr-o altă viață
001.005
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[și nici măcar nu se hrănise suficient din fuga mea].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14038338/si-nici-macar-nu-se-hranise-suficient-din-fuga-meaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.