Poezie
[întemnițat până la gâtul unei singure greșeli]
1 min lectură·
Mediu
nu îți găsesc capătul nici ieșirea de siguranță
doar ferestrele cu gratiile descompuse
se holbează înăuntrul trupului meu
cum mă las despărțit în curajul leoaicei
care nu s-a întâmplat
încă
în palmele tale monosilabice
timpul poartă ochelari de vedere
fumează țigări interminabile și minți interminabile în colțul gurii
are gingiile sfâșiate de o boală invidioasă
de fiecare dată când se hrănește
din carnea deprimată a domnișoarei
cu subînțeles
și sunt atât de multe granițe deasupra cerului acesta
001.030
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[întemnițat până la gâtul unei singure greșeli].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14037806/intemnitat-pana-la-gatul-unei-singure-greseliComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.