Poezie
[mândria ultimului arbore de viță nobilă]
1 min lectură·
Mediu
crescut de unul singur sub pielea unui zid viu
gura de aer și gura de tinerețe
mușcătura hârtiei și urletul pictat în susul unei catedrale de lux
atârnă de întrebarea felinei
sunt
sau nu am fost niciodată
de vină?
pământul în valoare de o seară
nu a primit încă dreptul de a se da peste cap orbește
pentru că niciunui bolnav de tinerețe
nu i se oferă moartea din prima zi
totul decurge conform orarului de sâmbăta noaptea
când oamenii se plimbă în străzi
iar străzile se plimbă în oameni
un du-te vino tras cu urechea printr-o bancnotă
foarte puțin utilizată
după colțul ochiului
așa că
din mândria felinei și întrebarea ultimului arbore
nu a mai rămas nici măcar
un sunet
probabil că mușcătura purta întreaga vină
001.048
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[mândria ultimului arbore de viță nobilă].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14037317/mandria-ultimului-arbore-de-vita-nobilaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.