Poezie
[ultima oară când am urcat era un întuneric de nedescris]
1 min lectură·
Mediu
și se auzea o singură culoare rostogolindu-se din palmă
ca o domnișoară dintr-un an bisect
în care s-au întâmplat războaie întregi și cuvinte stinse în capătul cel mai îndepărtat
al scrumierei
un etaj construit într-o propoziție fără semnalmente
o sală goală în piciorul drept
o spânzurare insuficientă în blocul de ieri
unde cineva și-a permis să-și plătească o condamnare
la moarte
și domnișoara cu dinții goi
atârnând la capătul cel mai tandru
din amantul său
001.010
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[ultima oară când am urcat era un întuneric de nedescris].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14035377/ultima-oara-cand-am-urcat-era-un-intuneric-de-nedescrisComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
