Poezie

Mademoiselle

1 min lectură·6 august 2013

Mediu

adânc incizat

cu mâna precisă a unui eșafodist de meserie

sânul ei rânjea în numărătoarea imprecisă a bulevardiștilor

clientelari însetați de la începuturile cifrei

să-și atingă iubirea pe toată lungimea sensibilă

a unei sticle

dar cine își poate plimba mai bine scârba prin gură decât un condamnat la ora opt

un inventat ca și mine

despre care nu s-a scris mai nimic la sfârșitul zilei

și cu toate acestea

bolnav irecuperabil de sinceritatea tuturor femeilor care l-au străbătut

printre gingii

și-a procurat dependența de albastru direct din ultima împărtășanie a ultimatumului

cuibărit în pielea goală a unei păsări prost intenționate să mă învețe

zborul pe de rost

dacă am trăi în insula lui Morus totul ar fi posibil iubirea mea

chiar și utopiile din noi

căutările domnișoarelor cucerite până la sfârșitul orașelor

tinerețea băută din adâncurile noastre cu subtilitățile cicatrizate

din când în când

nu s-a numit niciodată în vreun fel propriu

doar personal

în numele tău cel mai concret răspuns

din mine

001.028

Daniel Dăian. “Mademoiselle.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14033879/mademoiselle

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.