punct și virgulă

nu cred în verbe

eu sunt un suburban

am unghiile murdare cu nesimțire și glasul sticlelor sparte

în stânga unei înjurături despre dumnezei născuți din alte femei

unde nu mă mai impresionează nimic

nici măcar curvele și piruetele de poftă prin țipetele lor subțiri

nu se mai aud de sub cuvântul meu

realitatea este doar un fond negru

bine delimitat între adevărul cuvânt și adevărul formă

în esență

ambele contexte nu au existat niciodată având corespondentul geometric al liniei

astea sunt doar fanteziile unui zenist peste care timpul a scuipat cu poftă

nimic mai mult

aș putea permite întunericului de sub pleoapele tale să nu ajungă niciodată privire înțeleaptă

să nu doară uciderea de numere

doar pentru ca ușile să poată fi închise dintr-o mândrie prostească

până nu se mai aud

și tot nu ar fi îndeajuns să-ți rostesc numele citeț în locul păsărilor

care au căzut pe sub ele

de toată umbra