Poezie
fiului meu după ce i-am devenit fiu
2 min lectură·
Mediu
este doar o clădire abandonată în mijlocul trupului meu
ca o liniște oarecare
în care nu se mai iubește nimeni
cu ochii scoși
seara îmi deșurubează frigul rămas printre riduri
o altă foame de băut pentru locatarii morți de atâta viață
un punct crescut sub respirație
ascuțit în călcâiul îngerului strivit sub bunătatea oamenilor
dumnezeul
care și-a încălcat legea de a merge desculț prin grădina fiului său
se avântă mai departe
în deriva propriei priviri unde un singur ins a scufundat
o moarte
dar sacrificiul este doar un cuvânt amanetat iubitorilor de senzații patriotice
posesorilor de luciditate le este interzis să-și cumpere mândria
din magazinele second hand
aici doar restul lumii are voie să se îndoape
doar restul numărătorilor inverse și încă două trei minute dintr-o noapte
care ne-a călătorit prin oase
pentru că mâine primăria a decretat să fie foame
toată ziua
nu mă crede nimeni când le spun că am văzut moartea intrând în clădirea mea
sveltă
îmbrăcată într-un rochie verde avea palmele lungi
ei nu înțeleg că noi
nu am venit către nimic
niciunul
am căzut doar ca o tencuială veche peste fiecare în parte
și am construit încă o casă
în care nu se mai iubește nimeni
și l-am rugat
măcar în duminica asta să-mi lase mâna dreaptă
ca un răspuns
dat pe jumătate
001.177
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 218
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “fiului meu după ce i-am devenit fiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14032313/fiului-meu-dupa-ce-i-am-devenit-fiuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.