Poezie
pământul cel de toate mâinile
1 min lectură·
Mediu
atunci
ai vrut să-ți tai beregata cu un tăiș oarecare
dar ai constatat că aparatul de bărbierit dispăruse
la fel ca și o parte semnificativă a ultimului astăzi
desenat cu genunchiul cel mai arătos în carnea odăii
când m-ai întrebat de ce ți-am părăsit mâinile
nu ți-a răspuns nimeni nu-i așa?
eram acolo
țintuit în cuie de piciorul acela în formă de T
care îmbătrânea amenințător
și pentru că tu
ți-ai uitat lacrimile de la începutul morții mele
și pentru că păsări cu orbitele goale își cultivau îndurările
lovirile cu pumnii în tinerețea ta
și necăutarea trupului meu în zilele de paști
când oamenii își descalță viața într-un sus neprelucrat
iar toate zvârcolirile particulare încep să se acomodeze
între zidurile de pământ
de astăzi mă numesc verde
00994
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “pământul cel de toate mâinile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14031457/pamantul-cel-de-toate-mainileComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.