Poezie
condamnare
1 min lectură·
Mediu
la marginea trupului meu gara se zbătea într-o oglindă
cu gâtul sucit ultimul cuvânt ți-a intuit linia vieții
și bezna asurzitoare dintr-un om care își sculptase tăcerea
din vârful unghiilor
trăim cu iluzia că ne-am împrumutat chipul
însă chipul tău nu îl zăresc
doar închipuirea mea într-o groapă neîncepută
și dacă femeia a dat naștere celui dintâi bărbat
după chipul și asemănarea ei
atunci cu siguranță eu sunt persoana a treia
cultiv păsări pe sub piele
001.072
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “condamnare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14023203/condamnareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.