Poezie
reflexii neîngrijite sau primul început
1 min lectură·
Mediu
a stors zidurile de sub cearcăne până a căzut un oraș limpede de întâmplare
o bâlbâială sculptată din resturile unei lacrimi
care și-a îmbrăcat cuvintele în grabă
apoi
nu a mai spus nimic
nu a mai tăcut nimic
o pândeam lung
îi descompuneam gesturile
o vedeam cum face dragoste într-un cârd de bărbați
cu tălpile murdare de întuneric
chiar și dimineața
când își spăla frumusețea
de la sfârșitul oglinzii
i-am pictat harta rătăcirilor
în palma mea
și pentru că eu sunt stăpânul hergheliilor de păsări
miros a sudoare de vrabie
și a praf
în parcul central m-am oprit surprins
pentru o clipă
mi-am auzit glasul nechezând ușor
atunci am simțit cum frica îmi pătrunde printre crăpăturile sângelui
ca un asediu
o fugă
a ultimei păsări
care s-a născut în mine
001.155
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “reflexii neîngrijite sau primul început.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14021179/reflexii-neingrijite-sau-primul-inceputComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.