Poezie

poem cu inimă

1 min lectură·22 decembrie 2012

Mediu

pe cel mai bun prieten al meu

l-am inventat ca pe o zi oarecare

rătăcită într-un pahar gol

apoi

i-am deschis venele

cu tăcerea ascuțită a unui roi de cerbi

și i-am băut urletul

până la ultima picătură

și era mijlocul unui oraș abia început

noaptea atârna în fiecare stradă

ca o piele de femeie tânără

în care fuga era supusă murdăririi

de la prima supurare de sân

la musca sănătoasă din ultimul cartier viu

în umărul proaspăt văruit al mamei mele

cineva a construit un leagăn

pentru fiii orfani

și un munte tânăr care își privea pletele

cu nerăbdare

probabil îmi vei spune că mărturisirile în lumină

sunt cele mai defecte alegeri

pe care un bărbat le-ar putea face

ți-aș da dreptate

dar nici tu nu vei afla cine este pierzătorul de viață

strivit între butonii de aur

a unui asfințit

sunt liber câtă vreme nu sunt nevoit să plătesc dumnezei

pentru că între durerea de băut și roiul de cerbi

care desenează cuburi perfecte

am drumul spre desăvârșire perfect neted

plus de asta

când aducătorul de lumină se îndoiește

de aruncarea în păcat

care mâna i-ar putea ține glasul

să nu șchioapete

într-un lan de oameni?

001.252

Daniel Dăian. “poem cu inimă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14020447/poem-cu-inima

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.