Poezie
arătarea
1 min lectură·
Mediu
așa devin eu vina pentru restul căderilor tale
în singurătate
unde oricum nu ai să găsești
nici câini
nici cârciumi
nici festivaluri
doar câțiva bărbați
și un triunghi întreg de femei
poate ar fi trebuit să știi că obrazul morții
nu se lasă niciodată sărutat
cum aș putea umbla
dacă nu mi-aș recunoaște genunchii
dacă în locul palmei drepte
mi-ar crește o pasăre
iar din umeri un glas de femeie?
ți-aș spăla ferestrele dintr-o singură mare
cu un singur nume la îndemână
așa
geamurile te vor putea vedea
din ambele sensuri
iar mâna mea
te va mângâia între pulpe
001.119
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “arătarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14019488/aratareaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.