Poezie
războiul sincerilor
1 min lectură·
Mediu
am învățat să fiu viu
de fiecare dată când tu îți plimbai țipătul
de-a lungul respirației mele
ca o năvălire
ca un asediu
o cădere perfect dreaptă într-o moarte
curată
există jumătățile de ocazie
jumătățile de oameni cu jumătăți de sincerități
și sferturile de ore căzute în genunchiul unei domnișoare
care nu a cunoscut niciodată cumințenia
ridicatului în picioare
uneori
ai putea vedea urcând prin mine
gândurile tale ca niște vene ruginite
apele sculptate în vârful degetelor
de oameni vechi care nu și-au auzit niciodată foamea
șuierând printre coaste munți întregi
femei cu sângele dezbrăcat de cuvinte
și sfârcurile tari ale unei ane
care îmi zgâriau sărutul
dar am rămas mereu intact după o rătăcire
pentru că mi-am smuls dreptul de a uita
și mă întreb dacă aerul
și-a văzut vreodată umbra
lovind pământul
001.141
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “războiul sincerilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14019223/razboiul-sincerilorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.