Poezie
la o nemărginire cu ochii deschiși
2 min lectură·
Mediu
deși mama m-a născut cu intenții bune
jumătatea în care aveam deplină încredere
nu-și eliberase complet nerăbdarea
era ca un carnet de notițe
unde se aruncau ultimele știri
despre ploile cu pământ curat
din glasul ultimului samaritean
mi-ar fi plăcut
să-mi pot număra viața pe degete
așa
ți-aș fi putut spune din ce parte
îmi poți asculta urmele
însă tu nu ai respirat niciodată o îmbrățișare de solzi
pentru că nicio realitate nu se poate desena artistic
la fel cum niciun arbore nu știe să se decojească
de pădurile trecute
blocurile mele sunt bolnave de ani
umbra cioplește în auz cartiere de oameni întregi
până în somnul de proastă calitate
unde țipă întunericul
ca un cor de prunci
ți-am învățat viața pe de rost
alungit în pieptul tău săturat de mâini
oare ai știut vreodată ce ne așteaptă
când ni se usucă sângele?
oricum am să te privesc în noaptea aceasta
cum torci liniștită cearceafurile
în care ne-am întâmplat
poate am să te las să te joci în carnea mea
apoi vom face dragoste de toți banii
sau poate te voi conduce
spre umărul stâng al camerei
și ne vom scrie mesaje de pe telefoanele mobile
așa mă iubești cu toate cuvintele
mâine
îți voi încheia anotimpul acesta la piept
și voi aștepta să-mi scrii
despre iubire
001.181
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 217
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “la o nemărginire cu ochii deschiși.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14017753/la-o-nemarginire-cu-ochii-deschisiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.