Poezie
jurnalul singuraticului din colțul gurii
1 min lectură·
Mediu
nu mai era nimeni foarte treaz
după caderea orei 18
când se împărțeau păturile zilnice
în camera alăturată urla un televizor
alb negru de știri
și fotoliul descălțat de trupuri
unde se mai păstra încă
căldura ultimelor șase zile
din când în când
bătrânul arunca o mână de cuvinte
pe deasupra aerului
și zâmbea iremediabil
uneori se auzeau ușile lovindu-și burțile goale
de albul ochiului
și câteva ore care se iubeau tandru
în mijlocul canapelei
din plafon picura tiptil
viața chiriașei de la trei
care se obișnuise să fie adulmecată
de picioarele bărbaților de ocazie
din cinci în cinci minute
poate din această cauză
la sfârșitul copacului își făcuse cuib
un animal născut din zece mame
cu picioarele lungi de foame
și vreo doi soldați
în care mureau de fericire
restul dimineților
cuminți
001.054
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “jurnalul singuraticului din colțul gurii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14017271/jurnalul-singuraticului-din-coltul-guriiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.