Poezie
Sunt batran, batrane!
1 min lectură·
Mediu
Sunt batran, batrane, ma ucide timpul,
mai traiesc ca frunza stransa in frunzar,
Ma-ndreptai spre viata, dar ma chia-ma campul,
viitorul negru este intr-un zar.
Sunt batran, batrane, viata nu ma iarta,
mai citesc o care ca sa nu ma dor,
Mi-este fericirea din nascare moara,
iar in lume numai mortea o ador.
Mai tresar cand plansul ma trezeste-n noapte,
mai adorm cu lacrimi curse pe obraz,
Supararea tace numai cand prin soapte
pentru inc-o noapte mi se da ragaz.
Nepasarea mortii este dureroasa
cand esti condamnat penru-o viata sluta,
Fericirea este de gigantici roasa,
gura lor ce roade a-nceput sa puta.
Sunt batran, batrane, viata mi se scurge,
mor la fel cum moare frunza in copaci,
Fericirea-mi moare, lacrima imi curge,
imi legara gandul de rigizi araci.
Sunt batran, batrane, dar mai pot sa spun
cum muri speranta intre fericiri,
Sunt batran, batrane, o dorinta-mi pun
ca sa n-aiba altii a mele trairi.
013059
0
Anii - nu stiu bine cand - s-au adunat:
Mai iubind o fata, mai ratand o carte,
Mai plesnind din biciul rasului curat;
Laurentiu Ulici
cum ti se pare domnule ?