Poezie

Înmulțirea haitelor

- zadarnicele semne și semnale –

1 min lectură·27 noiembrie 2003

Mediu

S-au adunat, apoi haitele văzut-au dulci oase

din măduva caldă nu sorbeau decât cei mai de vază,

le sticleau colții prin râuri de sânge rămase

în rama-nroșită a cerului, pe la amiază.

Mai târziu, când se deschidea poarta-nserării,

fălcile lor se uneau într-o mândră, nestăpânită cântare,

în coloratele bale de roșu, a disperării

sămânță de victimă cânta și mai tare.

Urletul haitei urca și se-nfășura după lună

la miezul de noapte durerea-ncepuse să crească

pentru că o altă haită mai sângeroasă, nebună,

în stomacul plin proaspăt, din oase-a pornit să rodească.

Spre dimineață, cu boturi brumate-n mătase

nevinovate noi haite-nvățau cum să muște, să-nghită,

încât la amiază, din alte dulci și fragede oase

sorbeau înmulțirea ce le-a fost hărăzită…

Zilele, nopțile, gândul tot mor și dispar fără urmă,

pământul se-mbracă în gheare și blană de fiară,

urletul haitelor se-nghite pe sine, nu-i lună

și chiar haitele vor ajunge-nmulțite, să piară.

001.898

Daniel Bratu. “Înmulțirea haitelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-bratu/poezie/56921/inmultirea-haitelor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.