Poezie
Măcar o vreme…
sonet de plâns
1 min lectură·
Mediu
Încerc să cred că încă-mi ești aproape,
parfumul tău dispare de pe mine,
cel ce-a greşit, o umbră se mai ține
de pașii noștri-n pierdere pe ape.
Un urlet surd prin zilele puține
anunță noaptea ce-o să mă îngroape
și trag de timp, de fiare şi de pleoape
mi-atârnă plumbul veştilor de tine.
Şi iartă-mă, voi scrie cărţi poştale
spre zări de brazdă neagră şi mohor,
o haimana voi fi, spre haimanale
fugind întruna pacificator...
Dar, ca să uit de toate ale tale,
măcar o vreme, trebuie să mor.
002111
0