Poezie

Lasă!

cântec de neiarnă

1 min lectură·7 februarie 2019

Mediu

Lasă iarna, să te ducă pe-o ninsoare ameţită

sau în miezul dintr-o nucă pe-o batistă de prelat,

fluturată la plecare peste drum de stepa scită

ori în valurile-n care parcă ieri ne-am aruncat!

Lasă nordul fără vină, pe-a lui punte cardinală,

peste ape să te-aţină în lacustrul absolut,

iar în cuiburi părăsite de penajele de gală,

povesteşte-mi, pe şoptite, ce anume n-am făcut!

Lasă-mă să-ţi cânt o mie una doine deocheate,

despre ce-ar fi fost să fie, chiar și dacă tu nici n-ai

mai fi vrut decât feeric să treci, lună peste sate,

luminând prin întuneric cu picioarele de rai!

Lasă clipa să ne ardă până-n scrum de veșnicie,

lasă lumea cea retardă să-l slujească pe bau-bau,

lasă curtea veche-n pace, craii ei în grijă mie,

lasă-mă, să văd ce-oi face, lasă-te, ca să te iau…

002.164

Daniel Bratu. “Lasă!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-bratu/poezie/14135968/lasa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.