Poezie
Iarna căprioarei
sonet bolnav
1 min lectură·
Mediu
M-apasă-n piept o sanie de sare
ce-mi lunecă pe urmele de gheață
și-o febră rea de frunte mă agață
în liniștea cea neliniștitoare.
E-atâta alb, c-am ochii prinși în ceață,
nici drumuri nu-s, nici umbre umblătoare,
pe unde-oi fi doar cred că mi se pare,
iar seară-i tot la fel de dimineață.
Văd anii deși ca fulgii grei de apă
căzând peste uimirile de țânc
bătrân ce n-are cum să mai priceapă
de ce nu-mi ești să mă salvezi. ”Mănânc
și plâng. Mănânc”, din sarea ce mă-ngroapă.
Și-n suflet mi se face loc adânc.
001.770
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Bratu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Bratu. “Iarna căprioarei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-bratu/poezie/14135211/iarna-caprioareiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.