Poezie
Parcă ovăz
1 min lectură·
Mediu
Parcă o văz, pe cal, cu geantă Gucci,
cu ani lumină-n părul ei ca lanu`,
călări pe tocuri, ca să-i șteargă mucii
lu' ăl mai mare popeye căpitanu`.
Parcă o văz cum cântă, ca sirena,
din toți rărunchi dragostea-i atroce
și cum împarte banii lu` mecena
cocoș al ei la ăi cu portavoce.
Parcă o văz, urcând, cu glezna-i fină
golgota ambasadei gâtenștaine,
să prindă-n mreja sa de oficină
toții licuricii orbi ai marii taine.
Parcă o văz, icoană pe sub pernă –
miniștrii se visau pupându-i trena,
se gudurau sub vraja ei eternă
și-o apelau în gânduri cu „perena”.
Se duce-acum, vedenia dispare
în praf de tobă, plină de cucuie,
ieri o vedeam cu toții ca pe-un soare,
azi o vedem în zare toți că nu e...
Privind-o cum încet îi piere mau’
o plânge,-n parte sincer, tăt boboru’:
- Pân’ astăzi n-a văzut-o DNA-u’,
de azi încolo n-o s-o vază chioru’...
043.687
0
un text lucrat "la meserie" (inclusiv din punctul de vedere al detaliilor); dar, sincer, părerea mea este că: sau o astfel de lucrătură merita o temă pe măsură; sau, mai ales, o astfel de "temă" nu merita o așa lucrătură.
cu alte cuvinte, dpdv estetic, ați reușit ceva imposibil: frumosul inutil; practic, o epigramă care nu încape într-un catren.
altfel, vă felicit pentru realizare.