Poezie
Otravă&tămâie
hors-concours
1 min lectură·
Mediu
Definiție
Ce-i epigrama? Fum firav, la soare,
iscat dintr-o cădelniță-n zăbavă,
în care-un drăcușor, din conservare,
adaugă tămâiei și otravă…
"Cadou"
I-am dat vrute și nevrute,
chiar și-o noapte să-mi rămâie.
Ca să fugă cât mai iute,
doar oleacă de tămâie.
Să te saturi…
Sunt pulbere pe inima-ți de piatră
și-al dumitale rob, ca să te vadă
plâng ochii mei, mai triști ca o broboadă
trântită-n praf de-o babă idolatră.
Când tu te-ascunzi, mă duc să stau la coadă,
să iau răbdări prăjite de la vatră,
din zarea-albastră haitele mă latră,
iar noaptea-ncep pantofii să mă roadă...
Îmi e de-ajuns ce cântice de slavă
ți-am tot nălțat, nimic n-o să-mi rămâie
din ce mi-ai fost, din cap la vena cavă
nimica nu mai am să mă mângáie.
De-ai fi aici, ți-aș da să bei otravă
și-aș drege-o, să te saturi, cu tămâie...
Ce-i epigrama? Fum firav, la soare,
iscat dintr-o cădelniță-n zăbavă,
în care-un drăcușor, din conservare,
adaugă tămâiei și otravă…
"Cadou"
I-am dat vrute și nevrute,
chiar și-o noapte să-mi rămâie.
Ca să fugă cât mai iute,
doar oleacă de tămâie.
Să te saturi…
Sunt pulbere pe inima-ți de piatră
și-al dumitale rob, ca să te vadă
plâng ochii mei, mai triști ca o broboadă
trântită-n praf de-o babă idolatră.
Când tu te-ascunzi, mă duc să stau la coadă,
să iau răbdări prăjite de la vatră,
din zarea-albastră haitele mă latră,
iar noaptea-ncep pantofii să mă roadă...
Îmi e de-ajuns ce cântice de slavă
ți-am tot nălțat, nimic n-o să-mi rămâie
din ce mi-ai fost, din cap la vena cavă
nimica nu mai am să mă mângáie.
De-ai fi aici, ți-aș da să bei otravă
și-aș drege-o, să te saturi, cu tămâie...
001475
0
