iarna care este

iarnă noastră-i ca o caldă pupătură de gravidă
care încă se mai scaldă în ce-o fi - mulțime vidă -
de-o să iasă pruncul verii gângurind a libertate
și cu pumnii ca minerii strânși la Universitate

strălucind a elocință și a comemoratoare
nouă formă de ființă dintr-o burtă-așa de mare
că globala umflătură pare coacere de bubă
de la pară pân’ la gură până ce li se incubă

boborenilor cu mâna făcătoare doar de cruce
c-ar fi rost cu anasâna să atârne de uluce
șubele din mamă-tată cât să zboare de plăcere
ca ninsori de altădată moliile pasagere

numa’ molia-mi cu gelu’-și oblojește aripioara
repetându-mi ce-a zis chelu’ cum că iarna nu-i ca vara