Poezie
Alzheimer
sonet de uitat
1 min lectură·
Mediu
Am început să uit, să pierd din minte,
ca dintr-o pungă veche, prin spărtură,
nume de țânc și chiar de barbă sură,
ce javră e sau nu e președinte,
în care anotimp avem căldură
și-n care vin zăpezi să ne alinte,
cine mi-a pus o lume înainte,
ce prost mi-a dat cu primul pumn în gură,
când am ajuns bărbat, prin care școală
am mai trecut, la ce întâi bairam
m-am îmbătat ca oaia provensală,
când m-am născut, când te-ai născut, când ne-am.
Deci, asta e, iubito... doar o boală
și cine ești, mă iartă, habar n-am…
023.710
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Bratu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Bratu. “Alzheimer .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-bratu/poezie/14037633/alzheimerComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBmulțumesc, onorat pentru răspunsul cel fain, încerc și eu o replică (palidă):
M-ai lămurit, ești bun la etichetă,
pui, ca pe raft, în minte, pe oricine,
iar semne dai că ai putea reține
ca într-un carnețel de midinetă,
ce am făcut și când, să-mi fie bine,
încât, cu o pornire indiscretă,
la tine o să vin ca la tonetă,
să-mi vinzi, când uit, un lucru despre mine.
Și la abțineri, cred că ai dreptate -
tu ești maestrul cel mai plin de har,
iar vestea ți-a trecut de nouă sate,
și va intra și în abecedar,
că știi femei (din față și din spate),
iar ele că le știi nu au habar.
M-ai lămurit, ești bun la etichetă,
pui, ca pe raft, în minte, pe oricine,
iar semne dai că ai putea reține
ca într-un carnețel de midinetă,
ce am făcut și când, să-mi fie bine,
încât, cu o pornire indiscretă,
la tine o să vin ca la tonetă,
să-mi vinzi, când uit, un lucru despre mine.
Și la abțineri, cred că ai dreptate -
tu ești maestrul cel mai plin de har,
iar vestea ți-a trecut de nouă sate,
și va intra și în abecedar,
că știi femei (din față și din spate),
iar ele că le știi nu au habar.
0
Întâi de toate, află de la mine
Că ”javra”-i tot acolo, îi e bine
Și are-același nume: ”ordinară”.
Apoi, de anotimpul care vine,
Sau cum ai încasat-o prima oară,
Ori cum te-ai îmbătat și-ai dat-o-n bară,
Eu ce să zic? Încerc a mă abține.
În fine,-i clar că nu ai mintea trează
(Ți-a coborât cu totul în chiloți)
Când spui că încă te interesează
Când ”te-ai”, deși acuma nu mai poți.
Și cine-ți e iubită, ce contează?
Mai important e că o știm noi toți!
Cu admirație,
Cornel Rodean