Poezie
chinuita de perete
1 min lectură·
Mediu
Jale mare-n bătătură, s-a crăpat de hărmălaie
turu’ lumii, că înjură găinușa bucălaie,
ce tot face câte-o nucă și-o proptește în perete,
jeluindu-se, năucă, de pe gardu' nalt că, ete,
nu mai vin aplaudacii, să o sufle-n poponeață,
iar poporu’-ntregii Dacii nu ia act de-așa măreață
gogoloaie hărăzită, prima-ntâi în premieră
și, cu pipota mărită, se aprinde-n atmosferă,
ca un soi de zepelină, ca o arcă de pușcoace,
în carcasa ei puțină, se tot umflă și se coace,
până când expectorează, într-un bum de dinamită,
altă gâlmă de emfază și găină jumulită…
Îi dă, fraiera, cu plânsa, neștiind, din căpiere,
că nu-i ou ce face dânsa, ci doar piatră, de la fiere…
001.866
0