Poezie

chinuita de perete

1 min lectură·18 decembrie 2012

Mediu

Jale mare-n bătătură, s-a crăpat de hărmălaie

turu’ lumii, că înjură găinușa bucălaie,

ce tot face câte-o nucă și-o proptește în perete,

jeluindu-se, năucă, de pe gardu' nalt că, ete,

nu mai vin aplaudacii, să o sufle-n poponeață,

iar poporu’-ntregii Dacii nu ia act de-așa măreață

gogoloaie hărăzită, prima-ntâi în premieră

și, cu pipota mărită, se aprinde-n atmosferă,

ca un soi de zepelină, ca o arcă de pușcoace,

în carcasa ei puțină, se tot umflă și se coace,

până când expectorează, într-un bum de dinamită,

altă gâlmă de emfază și găină jumulită…

Îi dă, fraiera, cu plânsa, neștiind, din căpiere,

că nu-i ou ce face dânsa, ci doar piatră, de la fiere…

001.871

Daniel Bratu. “chinuita de perete.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-bratu/poezie/14020197/chinuita-de-perete

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.