Poezie
În Apuseni
sonet contemplativ
1 min lectură·
Mediu
Mă văd cu tine-n fân tăiat alene,
cu greierii cântând pe hârști de coasă,
în roua caldă, sânii tăi apasă
pe căi lactee fibre cosânzene.
Și simt cum, peste zi, tăcerea deasă,
ca umbrele de turme apusene,
ne coace aromind prolegomene
din tortul depărtărilor de casă.
Aud talăngi în creștetul de lume
și luna, șuierând peste Cindrel
îmi crește-n frunte coarnele postume,
că stând așa, nemișcător, defel,
am adormit în liniștea de brume,
iar tu te-ai dus, la unu, la hotel.
024.305
0

Auzi luna suierand peste Cindrel? Din Apuseni? Esti sigur ca n-a fost un claxon pe DN7? Sau un tren pe linia 200? Sau o halucinatie? Si chiar ti-a pus coarne postume? Luna, zic...
Oricum, simt o oarecare simpatie pentru greierii din prima strofa cand ma gandesc cum ii afecteaza bruma din ultima strofa. Da\' vezi, asa-i la munte, acuma-i “roua caldă”, acuma-i bruma de doua degete, de-aia zic io intotdeauna: be prepared!
Archibald Haddock