Daniel Aurelian Rădulescu

E lipsa, existență? Potența-i, impotență? E lucrul, energie? E masca, efigie? Trăitu-i, evidență? Amoru-i, dependență? Ce-a fost, o să mai fie? Cantata-i, elegie? Întoarcerea e,

N-ar fi mai bine de-am da viață la părinți, în locul... la copii și-ar fi câștig de înțelepciune și moșteniri nu ar mai fi, iar dragostea profundă ar fi, căci s-ar întoarce-n început și trup din

Creație sau evoluție în timp Obișnuit o denumim, ”o lume”... E-un simplu obicei de-a da un nume; Cum vara-i pururi, tot același anotimp. Cât de perpetuu credem în peren Și nu distingem fondul,

... atârnă pe peretele văruit în straturi, calendarele timpului trecut; coji de zile, ca o mătreață înainte de spălat sebum, cum de la mir uscat, de împărtășanie pe fruntea încrețită în lut ars

Ce zgomot surd îmi dă fiori Și-i repetat și-i miez de noapte?... Stau cu prieteni la o carte, Cum stau în viață adeseori. E un sinistru neînțeles Ce bubuie în suflet, tâmple, De mister ce-ar

Trec anii peste dragii din morminte -S-aștern în pudrerii din stele fine- Chemați din întâmplare-n minți, fără cuvinte, Sau invocați de gazde-n gânduri celestine. Îi deformăm în minte-n măști

... spre deosebire de animale, la OM nu linge, avalează doar ceea ce este de bun gust și pune sunete gândului... ce altfel ar fi tăcere eternă. 06.08.2012

Vrei ca tu să-mi fi gând, Vrei să-mi fi Universul ? Glasul tău- fie-mi cânt, Spusul tău- fie-mi versul ? Crezi că-ți merit avutul Oh, frumoasă ce ești ?! Mă accepți ? Îs neștiutul... Dragă

... cât de periculoase-s amintirile dând mult de furcă inimii și-așa ocupată cu măruntele treburi zilnice pe care le dez”bate” doar fiindcă i se năzare creierului să-și facă de cap. ... de

Sunt parte de-un popor ce e plin de ambiții, Fiind gata-n orice clipă să asculte orice ”graur” Ce-i gâdilă urechi de-i sprijină petiții Să-l umple la refuz, de-averi... c-un ban de aur!? Și

... ca și cum fructu-ar fi mereu bastard sau din iubire ies miresme încântătoare doar de-i frugală, ca sămânța ce-ar da floare doar de-i boboc de-un jurământ ascuns sub fard... ... așa pupila

... sunt condamnat să dispar într-o zi, în noapte, de pe pământ, de pe lume și n-am cum să mă scap, să sar în levitație, departe... supus la gravitație, o lege ce nu știu să o fi

Parc-am mai scris și n-am niciun răspuns De ce ca-n alte arte nu-i naiv și-n poezie; Măcar să știu și eu că poate m-am ajuns Și-am cel puțin, infant, un pic de... fantezie. Și pe bună dreptate

Parcă-ncepe să mă obosească rima; e ca și cum aș merge-ntr-una-n pas de marș, cum e la defilare... și nu mai vreau defilări și pentru că erau ”goale”... de subiectul meu, Eu! Și rămâne totuși un

Sunt săritor de coardă-nspre abis, Îmi simt în coccis lovitura de solid. Am vise sadice să mă afund în interzis, Să mă transform în altceva, din insipid. Doresc continu, ce mulți alții se

Înseamnă, amore, că Soarele-i un afrodiziac, căci de ce tot m-apropii, cu planeta întreagă, parcă uit tot ce-i proză, ce rutini mă leagă și mă deznod să zbor, iubind orice-ul... minte irațională,

Îmi place creierul... pane Cu fosforu-i, ce aprinde un chibrit. E diferența de la geniu, la smintit; Căci dacă el nu e... nu e nimic. Îl venerăm cu toții... ”alimentul”, Ce ne menține, treaz

Te-am visat, Erai a mea, Îți atinsesem nimb de stea... Te-ai depărtat. Mult te-aș vrea Și-a mea poți fi... Nopțile-mi poți face zi De n-ai pleca ! Esențe să-ți beau Condamnat sunt pe

”ca și” de Daniel Aurelian Radulescu Pentru asidui...iști tic-arii, Ce-n snobism golaș de sens, Fumurându-și limbii carii, Fac din dialog non-sens Tot adăugând ce nu-i În limbarița lor

Am vis, tot filar, din nopți dinainte când încă n-am fost, înainte de zero; că vise la rece nu sunt, doar fierbinte și n-au cum a fi, că nefiind n-are rost, speranțele, ”bine”, îs în ziua de

... fumul de grâu ars roade nerv cu aromele de câmpuri ciopârțite în boabe, fermentându-mi gândurile negre într-un extaz inexplicabil adulmecat în sorbituri de papilare îmbăieri, făcându-mă să

Eu îți sunt nebunul Cerșetor de-aminte, Să-ți presare drumul, Să-l întinzi cuvinte. Eu îți sunt soldatul Ce-ți păzește gânduri. Eu îți sunt păcatul Ce-n ascuns îți murmuri. Sunt

Mă doare, amintiri mă dor, Că tot se duc de-ai mei, iubiți; Îmi pierd vedenii, actorii-mi mor... Nu mai aud că sunt doriți! Mă doare, gândurile-mi vor Să zboare timpul înapoi Și nu-mi pot

mai plec câteodată din mine, străin mă caut, mai ies din granițe destin aut. mai fug afară de linii; unii zic că greșesc, dar simt nebunia s-o fac; vinii plătesc! mai cred câteodată