Poezie
Februarie 2007
1 min lectură·
Mediu
Ningea.
Și tăcerea cu aripi de fluture
se balansa, îngreuna orașul
de 15 minute și pași, înzestrat
pe fiecare stradă pentru nefericire.
Ningea.
Clipa se-ntindea peste ochi.
Insista, îngreuna privirea
cu fragmente de doliu și lumină,
pe fiecare om și culme.
Ningea.
Solilocvii de cameră goală
strigau, îngreunau spontanul
prin concluziile lor de duzină
pe fiecare minte așternute.
023.226
0

\"Ningea.
Și tăcerea cu aripi de fluture
se balansa, îngreuna orașul\"
Felicitări!
cu sinceritate,
teodor dume,