Trialog

Rădăcina. M-am micșorat, cu picioarele-nfipte În prea multe lifturi, în prea multe zori. Alunec haotic, spre iad și spre nori. Mă nasc în oglindă, din cioburi lipite. Tulpina. E miez de ceva, nu mai știu de-i de noapte. Deși vibrează luna, deși ne vibrează steaua. Mă iei în palmă și mă uit în sus. Nisipul din ochii tăi - cade-n cascade - iar eu, oarbă, îmi fac degetele gondole fără întors, doar dus... Pe-necăcioasele tale pârâuri palide. Inflorescența. Tinere trupuri - incendii de seară, Cenuși matinale, suflate de soare ... Aievea, la marginea patului moare Un ultim pârâu ce-n mine coboară.