Dana Surubariu

Imi place enorm de mult.. Celestul si teluricul se intalnesc la jumatate de drum...
Stii ce... fii constienta ca esti draga foarte multora...
Daca as putea.. din partea mea ai avea cel putin o steluta

Arghira.. de foarta multa vreme...intentionez sa-ti scriu... dar timpul, inamicul meu numarul 1.. este limitat...In general nu fac promisiuni...dar acum te rog crede-ma pe cuvant ca voi lua legatura cu tine..Pana atunci, insa, linisteste-te in privinta mea, nu au fost mai multe trenuri pentru mine, dar am reusit sa le identific prin \"gari\"

Nu te pricepeai in a exprima ce simteai... dar te pricepeai sa concentrezi sentimentul iubirii..Este mare lucru...
Ador poezia ta...

hm...foarte sugestiva poezie..si nebunatica in acelasi timp..Dar placuta

Ce pot sa fac sa fiu inregistrata la noul nivel pe care mi l-ati sugerat?

Hmmm... Minunata veste Multumesc pentru apreciere domnule Editor. O rugaminte , doar, as dori sa figurez in continuare cu pseudonimul daria

Multumesc pentru aprecieri tuturor.. Nu poate decat sa ma bucure faptul ca versurile mele v-au incantat..Sunteti foarte draguti..
Si totusi ,Floris.. doar ultima strofa ti-a placut?

Arghira , iti multumesc pentru interesul fata de scrierile mele si nu poate decat sa ma bucure cuvintele pe care mi le adresezi..
Iti mai pot spune ca as fi vrut sa scriu un elogiu al normalitatii in iubire.. dar s-ar parea ca nu exista.. cel putin pentru mine.. si acolo as fi socotit iubirea drept o expresie a maretiei omului, biruinta spiritului impotriva imperfectiunilor naturii, joc paradoxal si trimf al energiei umane in lupta cu destinul...Asta reprezenta si reprezinta iubirea pentru mine.. Ce e pacat, e ca nu a reprezentat acelasi lucru si pentru persoana pe care o voi iubi de acum pana in veacul vecilor

Multumesc tuturor pentru ganduri.. Pot sa va spun ca idee despre unde gasesc fericirea am.. problema vine din alta parte.. nu o mai pot materializa..Mi-e dor de gandul bun al unui prieten, de caldura lui sufleteasca si mai ales de bobocul de trandafir oferit de el..si de .. si de... Dar amarul gust pe care-l simt acum in lipsa lui nu-mi mai permite accesul la fericire.. ci doar la \"marginea prapastiei\".. Am impresia ca viata nu-mi mai poate oferi fericirea sufleteasca pe care mi-a el mi-a creat-o timp de 4 luni... Sunt trista.. foarte trista

pentru Arghira
Am impresia ca tu consideri ca prin iubire transmiti ceva..Pot sa te intreb Ce anume?
Din punctul meu de vedere nimic nu se transmite.. totul e sentiment, iar sentimentul e in tine nu-l poti oferi, nu-l poti directiona.. Doar tu te bucuri pentru el sau suferi.. dar altceva nimic.... Crede-ma pe cuvant

Va multumesc foarte mult de aprecieri ...:)).Tin totusi sa va precizez ca profunzimea celor scrise de mine erija dintr-o dragoste adevarata (as putea spune unica dragoste pe care sufletul meu a vibrat-o vreodata) intervenita intre doua persoane cat se poate de mature ... dar dornice de a cunoaste frumoasa fata a iubirii..

Si inca ceva.... NU AM NEVOIE DE NICI O ALTA DRAGOSTE... Mi-ajunge... Iar eu spre deosebire de altii chiar nu arunc cuvintele de dragul de a le arunca.. si mai ales sentimentele...
Si daca am spus ca iubirea pe care eu o elogiez este unica si vesnica, incomensurabila si irevocabila... crede-ma ca asa este..Si te asigur, ca alta NU VA EXISTA...

Multumesc Floris,
Esti foarte amabila cu un suflet chinuit, care, desi a fost foarte sigur pe el o viata a facut imprudenta de a iubi, de a crede in fanatismul unei iubiri imposibile..
Stii ce ma uimeste la tine, ca asemeni persoanei care m-a determinat s-o iubesc , folosesti cuvintele " si nu o spun de dragul de a o spune"... fatidice cuvinte.., atunci cand intr-adevar nu sunt spuse din inima pura, dar sunt indreptate catre una imaculata...Si poti sa-ti imaginezi durerea care o poate provoca? Sa te fereasca Dumnezeu sa o cunosti..si nu-ti doresc sa fii vreodata deceptionata din iubire, pentru ca in acest caz ai sa concluzionezi ca intelepciunea la care trebuia sa apelezi la inceput nu iti mai este de nici un folos.. si nu o vei mai suporta..Ea nu va putea decat sa-ti sopteasca apoi decat singurul sfat intr-adevar rau: "invata-te cu singuratatea in doze mici si letale"

Pentru RaduLucian
."..camin funerar si placenta"- Pentru cunoscatorii limbii romane ambele reprezinta lacasuri..primul pentru adapostirea intru' vesnicie a trupului , al doilea pentru adapostirea unei forme viitoare de viata..
Cum poate fi mai frumos explicat ceea ce confera inima caruia eu inchin aceste versuri? Imagineaza-ti ca in aceasta inima imi gasesc si nasterea si moartea...
E absolutul...
Imi pare rau daca nu ai inteles mesajul meu.. dar e problema ta si nicidecum a mea.. Esti invitatul meu sa citesti si restul poeziilor.. DAR ATENTIE MAXIMA...

Pan... Am descoperit de curand ca viata capata un rost, este definita perfect, doar in momentul in care in ea salasluieste dragostea... Eu ,ca fiinta de abia am realizat ce inseamna implinirea vietii prin dragoste, si cata nevoie are viata de acest sentiment, deci voi putea intelege suferinta bietei "flori de mac" aflata in asteptarea ei...
Imi place...

De ce, Floris? Dualismul din tine imi creaza probleme...Incerc sa supravietuiesc, ma unesc cu speranta...pentru ca in final sa trebuiasca sa renunt la ea..Pentru mine speranta a devenit "poezie", cred in poezie...si n-as vrea sa ajung vreodata la concluzia ca tocmai acolo la limita suprema a poeziei, pe culmile ei de glorie incepe esecul si tradarea ei... Si tinand cont de indemnurile tale voi scrie un editorial ( cat de curand) pe care ti-l recomand sa-l citesti cu foarte mare atentie.. Iti multumesc, Floris, pentru gandurile bune si pentru cele antagonice

Bea3x iti urmaresc de foarte mult timp activitatea pe acest site...si am constat indaratnicia cu care te manifesti fata de orice forma de exprimare..
Nu te condamn, dar nu sunt absolut necesare veninoasele tale interventii..